Nu stiu altii cum sunt insa eu cand imi aduc aminte de inceputurile mele in calitate de parinte ma apuca asa o nostalgie...iar astazi am fix asa ceva, mai ales ca e ziua de nume a Alexandrei iar ziua Stefaniei se apropie cu pasi repezi :)
Cum spuneam m-au napadit amintirile. Acum cinci ani pe vremea asta aveam grija de o burtica frumoasa si asteptam cu nerabdare sa iasa afara continutul, sa ne bucuram de ea cum se spune. Noua luni de zile (vorba vine noua, sa zicem ultimele sase) am crezut ca e dificil, ca trebuie sa te asiguri ca e totul in regula, sa te implici ceva mai mult la diverse activitati, sa te certi prin supermarketuri la cozi unde nimeni nu lasa locul unei gravide care oboseste usor (IKEA face exceptie aici, bravo lor) si alte chestii asemenea. Bine macar ca nu am avut de-a face si cu pofte ciudate in miez de noapte - am fost chiar norocos aici.
Abia dupa ce a venit ziua cea mare am inteles cu adevarat sensul cliseului "sarcina este cea mai frumoasa perioada din viata unei femei" - eu m-as aventura sa spun ca e o perioada frumoasa si pentru barbat fata de ce se intampla dupa nastere :) Viata ti se schimba radical! In primul rand nu mai dormi - dar cine are nevoie de somn? Daca esti un delicat care nu suporta mirosurile "diferite" atunci ai o problema, pentru ca nu e nimeni sa te salveze in cazul in care ramai singur acasa cu copilul...faci pe loc o specializare la locul de munca de nici tie nu-ti vine a crede cat de priceput esti! Iar daca faci greseala sa lasi sa se si vada ca stii cum se procedeaza esti promovat pe loc la pozitia de schimbator de scutece. Iar asta e un rol care se lipeste de tine ca timbrul de scrisoare, nu mai scapi - in cazul meu sunt inca specialistul numarul 1 in casa! De asemenea trebuie sa fii pregatit sa suporti sunete pe diferite tonalitati, de regula inalte, sa incerci sa ghicesti ce are de plange - de cele mai multe ori sunt 3 variante pe care nu am reusit niciodata sa le diferentiez, asa ca de fiecare data le luam prin eliminare:
1. ii este foame - cel mai frecvent motiv de plans care se rezolva scurt cu un biberon pregatit rapid
2. a facut pe ea - se remediaza rapid prin interventia expertului
3. o doare burta de la colici - aici nu e nimic de facut, poti sa-i dai diverse chestii dar parerea mea e ca sunt apa de ploaie...
Prepararea biberonului este iarasi o activitate cotidiana obisnuita pe care ajungi sa fii in stare sa o executi cu o maiestrie desavarsita la orice ora din zi sau din noapte. Procedura e simpla: masori cantitatea de lapte, adaugi cantitatea corespunzatoare de apa, amesteci bine si il aplici in gura larg deschisa. Dupa un timp mi-am dat seama ca se poate optimiza acest proces de masurare a laptelui, asa ca aveam tot timpul la dispozitie niste cutiute in care puneam dimineata cantitatea necesara iar biberonul era gata in cateva secunde. Asta si pentru ca ambii mei copii nu au suportat lichidele calde niciodata, asa ca nu au baut decat la temperatura camerei - mare noroc pe mine:)
Devii expert in multe chestii in calitate de parinte, te imprietenesti cu toate farmaciile (sau farmacistele, cum vreti) din cartier, pentru ca orice ai avea nevoie gasesti la farmacie. La inceput nu te pricepi si o "musti ca guvidele" de unde e mai scump, insa pe parcurs, dupa ce iti faci card de membru la toti realizezi ca stai in Tei iar in zona ai o farmacie cu cele mai bune preturi pentru asa ceva - astia nu mi-au facut card insa tot la ei ma duc si in ziua de azi :)
Ca sa inchei cu nostalgia de astazi, vreau sa spun doar atat: niciodata nu esti pregatit in totalitate pentru a fi parinte, nici sufleteste si nici cu ce iti trebuie, pornind de la haine si pana la diverse articole marunte. Pai sa-mi spuna mie cineva ca inainte de nastere s-a gandit o secunda macar la faptul trebuie sa spele copilul in fiecare zi si sa dea cu betadina pe bucata aia de cordon de la buric pana cade. Cu betadina! WTF is that? Asta e doar un exemplu - ideea e ca desi nu esti pregatit lucrurile astea se prind repede din mers si totul va fi in regula. Iar satisfactiile pe care le ai zilnic de la copii te fac sa consideri ca merita orice efort.
marți, 30 august 2016
luni, 29 august 2016
Dino Parc
Nu am inteles niciodata pasiunea copiilor de azi pentru dinozauri, eu nu am avut asa ceva, cred ca nici nu stiam prea multe despre ei. Dar pentru pustimea de azi e ceva la ordinea zilei, daca nu stiu cum se numeste unul este suficient sa le spui o data si au retinut - eu dupa 5 minute am si uitat, dar poate la mine este si varsta de vina...
Ok, daca tot ne plac monstrii preistorici si se si intampla sa existe un parc tematic relativ aproape de Bucuresti, hai sa vedem si noi despre ce este vorba. Plecam sambata dimineata spre Valea Prahovei, toata lumea entuziasmata, o plimbare de 2 ore si gata, vom ajunge. Ei bine, rationament gresit - vorba aia romaneasca cum ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ este extrem de adevarata, mai ales cand traseul tau implica DN1, pentru ca de la Nistoresti incepe un blocaj care cu greu poate fi explicat logic. Ai zice ca e cel mai rau lucru care se poate intampla, pana la urma ce insemna 30 - 60 de minute in plus? Ei bine, daca ai doi copii plictisiti si care tipa non stop "vreau la dinozauri" iti vine sa o iei pe contrasens in stilul "ghertzoi" si sa nu te uiti in urma. Cum asta nu ne caracterizeaza :), induram stoic acest calvar si reusim cu greu sa iesim din Comarnic. Minunat, am reusit! Comarnic este doar incalzirea insa, adevarata proba a rabdarii apare la iesirea din Sinaia...nu mai insist insa pentru ca oricum toata lumea stie cum sta treaba acolo, dar tot am simtit nevoia sa ma racoresc:)
Ajungem intr-un tarziu la Rasnov, la baza urcarii catre cetate. Aici soc si groaza: probabil sunt de zece ori mai multe masini decat locuri de parcare, si nu exagerez deloc cand spun asta. Masini parcate in sant, in noroi, in pozitii oarecum nefiresti - jos palaria pentru soferii care au reusit asa performanta, eu nu as fi reusit cu siguranta. Intru in parcare cu inima destul de stransa, ma gandesc sa dau o tura doua, dupa care sa ies si sa gasesc si eu un loc liber intr-un sant din apropiere, insa miracol - in fata mea apare un loc liber liber. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta sa nu cumva sa fie al cuiva, nimic, ma uit atent sa nu aiba vreun obstacol ceva...iarasi nimic. Imi zic ca cineva acolo sus ma iubeste, am patimit destul pe drum, macar aici sa mearga treaba unsa. Si asa a si mers de acum inainte:)
Intrarea in parc este undeva cam pe la jumatatea ascensiunii catre Cetatea Rasnovului. Ascensiunea asta este mai mult o plimbare de duminica insa sunt surprins intotdeauna sa vad ce bataie e pe trenuletele alea care urca turistii sus. Pe bune ca nu inteleg de ce te-ai inghesui precum sardelele in vagoanele alea in loc sa faci cativa pasi - cu fiica-mea la 5 ani drumul pana la parc a durat sub 10 minute, probabil pana la cetate ar fi fost vreo 30 cu totul, dar pana la urma e alegerea fiecaruia.
Ei bine, am ajuns - lume cata frunza cata iarba. Cumparat bilete - 3 persoane 76 de lei parca (copiii sub 3 ani au intrare gratuita, asa ca am profitat de "oferta") si am intrat in tara dinozaurilor. Cum intri dai direct de magazin si trebuie sa duci munca de lamurire serioasa ca revenim, nu e cazul sa stam acum. Inauntru cred ca poti sa stai o zi intreaga cu niste copii mai marisori, au tot felul de activitati la care acestia se pot insuruba, parintii pot si ei sa stea la o masa sa manance si sa bea ceva, ce mai, e bine gandit. Noi avand copii mititei ne-am limitat sa urmam traseul dinozaurilor - o poteca in bucla de-a lungul careia sunt mai multe machete in marime naturala, unele scot si sunete:)
Exista si macheta unui vulcan, unde suntem anuntati ca acesta erupe la fiecare 3 minute - ooo, nu am vazut niciodata o eruptie, asa ca trebuie sa vedem. Ne asezam pe bancuta, bem putina apa si asteptam. Dupa un timp incep sa se auda niste bolboroseli, lumea devine impacientata - erupe vulcanul! Scoate camera, selfie stick-ul, telefonul, ca tot romanul nu? Se aude apoi un fsssssss, iese putin fum...si gata, asta a fost eruptia :)
Nu-i nimic, gasim noi alti dinozauri!
Fiica-mea cea mica o tine incontinuu cu "vai de capul meu" la modul entuziasmat :), cea mare in schimb are o alta problema: unde este T-Rex? Tati, trebuie sa fie pe aici pe undeva, nu aveau astia cum sa faca un asa parc fara el, nu? Deja incep sa ma intreb daca nu cumva l-am ratat, o fi fost ascuns dupa tufisuri, ce ma fac cu copilul, ce explicatie ii dau? Numai ca ziua mea norocoasa continua: iata-l in toata splendoarea lui:
Daca l-am bifat pe T-Rex deja misiunea se considera a fi deja indeplinita asa ca ce mai ramane de facut decat sa mergem la magazin - fiica-mea ar fi incercat tiroliana, escalada, insa oricat de norocos incepusem sa fiu am decis ca e mai bine sa nu fortez nota si sa amanam experientele astea pentru mai tarziu (mult mai tarziu daca e sa ma intrebati pe mine). La magazin problema - amandoua il vor pe T-Rex, numai ca tati stie ca se plictisesc de aceeasi jucarie destul de repede si le convinge cumva sa aleaga si altceva. Scurta negociere intre ele iar cea mica se alege cu un Triceratops (cum spuneam mai inainte, pana am iesit din parc eu am uitat cum il cheama, am cautat acum pe google sa-mi amintesc).
Ne-a placut foarte mult experienta, o recomand cu caldura. Nu stiu cine e investitorul - am vazut ca e cu fonduri europene, nu stiu daca restul e privat sau e Consiliul Local Rasnov, insa mi se pare geniala ideea. Si de mare succes mai ales. Bravo din toata inima si mai venim :)
Ok, daca tot ne plac monstrii preistorici si se si intampla sa existe un parc tematic relativ aproape de Bucuresti, hai sa vedem si noi despre ce este vorba. Plecam sambata dimineata spre Valea Prahovei, toata lumea entuziasmata, o plimbare de 2 ore si gata, vom ajunge. Ei bine, rationament gresit - vorba aia romaneasca cum ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ este extrem de adevarata, mai ales cand traseul tau implica DN1, pentru ca de la Nistoresti incepe un blocaj care cu greu poate fi explicat logic. Ai zice ca e cel mai rau lucru care se poate intampla, pana la urma ce insemna 30 - 60 de minute in plus? Ei bine, daca ai doi copii plictisiti si care tipa non stop "vreau la dinozauri" iti vine sa o iei pe contrasens in stilul "ghertzoi" si sa nu te uiti in urma. Cum asta nu ne caracterizeaza :), induram stoic acest calvar si reusim cu greu sa iesim din Comarnic. Minunat, am reusit! Comarnic este doar incalzirea insa, adevarata proba a rabdarii apare la iesirea din Sinaia...nu mai insist insa pentru ca oricum toata lumea stie cum sta treaba acolo, dar tot am simtit nevoia sa ma racoresc:)
Ajungem intr-un tarziu la Rasnov, la baza urcarii catre cetate. Aici soc si groaza: probabil sunt de zece ori mai multe masini decat locuri de parcare, si nu exagerez deloc cand spun asta. Masini parcate in sant, in noroi, in pozitii oarecum nefiresti - jos palaria pentru soferii care au reusit asa performanta, eu nu as fi reusit cu siguranta. Intru in parcare cu inima destul de stransa, ma gandesc sa dau o tura doua, dupa care sa ies si sa gasesc si eu un loc liber intr-un sant din apropiere, insa miracol - in fata mea apare un loc liber liber. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta sa nu cumva sa fie al cuiva, nimic, ma uit atent sa nu aiba vreun obstacol ceva...iarasi nimic. Imi zic ca cineva acolo sus ma iubeste, am patimit destul pe drum, macar aici sa mearga treaba unsa. Si asa a si mers de acum inainte:)
Intrarea in parc este undeva cam pe la jumatatea ascensiunii catre Cetatea Rasnovului. Ascensiunea asta este mai mult o plimbare de duminica insa sunt surprins intotdeauna sa vad ce bataie e pe trenuletele alea care urca turistii sus. Pe bune ca nu inteleg de ce te-ai inghesui precum sardelele in vagoanele alea in loc sa faci cativa pasi - cu fiica-mea la 5 ani drumul pana la parc a durat sub 10 minute, probabil pana la cetate ar fi fost vreo 30 cu totul, dar pana la urma e alegerea fiecaruia.
Ei bine, am ajuns - lume cata frunza cata iarba. Cumparat bilete - 3 persoane 76 de lei parca (copiii sub 3 ani au intrare gratuita, asa ca am profitat de "oferta") si am intrat in tara dinozaurilor. Cum intri dai direct de magazin si trebuie sa duci munca de lamurire serioasa ca revenim, nu e cazul sa stam acum. Inauntru cred ca poti sa stai o zi intreaga cu niste copii mai marisori, au tot felul de activitati la care acestia se pot insuruba, parintii pot si ei sa stea la o masa sa manance si sa bea ceva, ce mai, e bine gandit. Noi avand copii mititei ne-am limitat sa urmam traseul dinozaurilor - o poteca in bucla de-a lungul careia sunt mai multe machete in marime naturala, unele scot si sunete:)
Exista si macheta unui vulcan, unde suntem anuntati ca acesta erupe la fiecare 3 minute - ooo, nu am vazut niciodata o eruptie, asa ca trebuie sa vedem. Ne asezam pe bancuta, bem putina apa si asteptam. Dupa un timp incep sa se auda niste bolboroseli, lumea devine impacientata - erupe vulcanul! Scoate camera, selfie stick-ul, telefonul, ca tot romanul nu? Se aude apoi un fsssssss, iese putin fum...si gata, asta a fost eruptia :)
Nu-i nimic, gasim noi alti dinozauri!
Fiica-mea cea mica o tine incontinuu cu "vai de capul meu" la modul entuziasmat :), cea mare in schimb are o alta problema: unde este T-Rex? Tati, trebuie sa fie pe aici pe undeva, nu aveau astia cum sa faca un asa parc fara el, nu? Deja incep sa ma intreb daca nu cumva l-am ratat, o fi fost ascuns dupa tufisuri, ce ma fac cu copilul, ce explicatie ii dau? Numai ca ziua mea norocoasa continua: iata-l in toata splendoarea lui:
Daca l-am bifat pe T-Rex deja misiunea se considera a fi deja indeplinita asa ca ce mai ramane de facut decat sa mergem la magazin - fiica-mea ar fi incercat tiroliana, escalada, insa oricat de norocos incepusem sa fiu am decis ca e mai bine sa nu fortez nota si sa amanam experientele astea pentru mai tarziu (mult mai tarziu daca e sa ma intrebati pe mine). La magazin problema - amandoua il vor pe T-Rex, numai ca tati stie ca se plictisesc de aceeasi jucarie destul de repede si le convinge cumva sa aleaga si altceva. Scurta negociere intre ele iar cea mica se alege cu un Triceratops (cum spuneam mai inainte, pana am iesit din parc eu am uitat cum il cheama, am cautat acum pe google sa-mi amintesc).
Ne-a placut foarte mult experienta, o recomand cu caldura. Nu stiu cine e investitorul - am vazut ca e cu fonduri europene, nu stiu daca restul e privat sau e Consiliul Local Rasnov, insa mi se pare geniala ideea. Si de mare succes mai ales. Bravo din toata inima si mai venim :)
Prefata
Ma uit in stanga, ma uit in dreapta si vad ca multa lume activeaza pe bloguri, fie ca are sau nu vocatie, pare sa fie un trend. Stiu ca am intarziat, dar nu vreau sa pierd tren(d)ul asta :) asa ca incepand de azi voi scrie. Ce voi scrie? E, asta e o intrebare buna la care nu stiu sa raspund acum, dar sunt sigur ca imi vor veni idei pe parcurs.
Deocamdata problema mea principala este cum sa setez blogul, cum sa pun poze, linkuri etc.
Sa incerc sa pun un prim link: www.piscotelul.ro
Si o imagine:
Deocamdata problema mea principala este cum sa setez blogul, cum sa pun poze, linkuri etc.
Sa incerc sa pun un prim link: www.piscotelul.ro
Si o imagine:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)