Copilul la treaba

Aici a gresit Boureanu ca nu a pus-o pe fiica-sa sa munceasca: la bucatarie, la curatenie prin casa...Copilul nu trebuie lasat sa se odihneasca, el trebuie exploatat astfel incat sa se stoarca din el si ultima picatura de energie - dupa o sesiune buna de munca nu mai e in stare sa se gandeasca la altceva iar parintele isi poate vedea linistit de ale lui.

STOP! Evident ca vorbele de mai sus nu trebuie interpretate ca atare :)

Zilele astea vad ca e mare breaking news faptul ca mai sus numitul fost politician (sau poate ca inca mai e, habar nu am) si-a bruscat fata in mijlocul strazii. Rezonez in totalitate la problema pe care o are un tata cu copilul lui (eu am doua fete asa ca sunt dublu ingrijorat:), insa nu pot sa am simpatie fata de personajul respectiv care parca a cautat in fiecare zi sa ajunga la acest rezultat prin felul in care a ales sa-si traiasca viata. Imi este greu sa cred ca intre sotiile care l-au tot parasit si pustoaicele cu care umbla acum mai are timp sa o mai strecoare si pe fiica, asa ca rezultatul nu era greu de anticipat.

Pe de o parte mie imi da mana sa fiu critic, pentru ca fetele mele sunt mici, iar problemele cu care ne confruntam in prezent sunt la fel de mici ca si ele - nu vreau jucaria asta, vreau rochita cealalta, vreau codite, nu vreau la somn, nu vreau sa mananc etc. Nimic iesit din comun, insa in marea majoritate a timpului se lasa cu tipete, plansete, sughituri pe de o parte si diferite reactii de cealalta parte :) Insa am constatat un lucru extrem de important: intotdeauna copilul nu vrea altceva decat atentie, daca in timpul unei crize ii arati ca esti alaturi de el, ca te implici cumva in viata lui revine imediat la sentimente mai bune. Implicarea asta nu inseamna neaparat luat in brate si consolat, pentru ca asta nu face decat sa cumpere pacea pe termen scurt. Insa daca de exemplu propui sa luam o carte sa citim o poveste, sau sa facem impreuna un puzzle sau orice actiune care presupune colaborare atunci lucrurile se schimba imediat ca prin minune.

 ...aproape intotdeauna:)

pentru ca exista si situatii in care nimic nu functioneaza - gen "mai vreau sa stam in parc" cand singura varianta este sa fii calm, sa-ti astupi urechile, sa ai servetele la indemana sa stergi nasucul si lacrimile si sa astepti sa treaca.

Pentru diversificare, sa nu ne plictisim, noi mai avem si varianta "eu prima" care poate da nastere la niste probleme foarte grave cu noi crize de plans pentru cea care prinde locul 2. Competitia nu e rea in general, dar parca datul din coate care sa intre prima in lift nu se incadreaza la asa ceva...

Cam asa se intampla la noi, din ce am discutat cu unul cu altul inteleg ca si in alte parti e tot cam la fel, ce sa mai comentam, vine la pachet cu rolul de parinte, lucruri pe care nu ti le spune nimeni inainte, la care nici nu te gandesti insa le descoperi cu "bucurie" pe parcurs :).

Noi incercam sa implicam fetele cat mai mult in viata noastra si noi in a lor, incercam sa stam cat mai mult alaturi de ele, sa stam de vorba, sa ne jucam impreuna, sa citim impreuna, sa calatorim impreuna, sa ne uitam la "micul meu ponei"impreuna :). Cu timpul sunt convins ca si problemele vor deveni mai mari, insa fiind aproape in permanenta si invatand impreuna vom reusi sa le depasim si sa nu ajungem in situatii precum cele din media.