Tata de fata (sau ca sa fiu mai "precis": de fete)

Nu trece zi fara sa-mi dau seama ca fac parte dintr-o categorie aparte, si anume aceea a tatilor de fete. Unii au una, altii (cum sunt si eu) au doua, altii chiar mai multe :) Cica noi am fi de "vina" ca au iesit fete si nu baieti, noi fiind cei care venim cu nu stiu ce cromozom - ce o mai fi si ala :) Pai daca e vorba de vina cuiva, eu unul mi-o asum cu drag, si nu as vrea nimic schimbat.

Ai o multime de avantaje in calitate de tata de fata, inveti o multime de lucruri noi in fiecare zi - spre exemplu eu am o problema legata de culori, pentru mine ele se limiteaza la ROGVAIV. Gresit, esti corectat imediat cu "tatiiii asta nu e verde, e vernil!"...si altele asemenea. O doamne! Pe urma vin tare din urma printesele Disney, trebuie sa stii care e Belle, care Rapunzel, care e Merida etc, Alba ca Zapada mai are si sapte pitici dupa ea:) Inveti, nu ai ce sa faci. Mai si gresesti, insa esti intampinat imediat cu niste proteste ferme pe doua voci care te aduc imediat pe linia de plutire.

Un avantaj extrem de important pentru mine este acela ca nimeni nu se asteapta ca tu sa ai vreo idee legata de imbracamintea si incaltamintea fetelor, accesorizare si asortare. Din fericire mi-am dovedit in timp incompetenta in aceasta directie asa ca nu exista riscul sa am vreo responsabilitate pe sectorul asta.

E treaba exclusiva a mamei lor iar in rarele cazuri in care chiar trebuie sa aleg eu haine de cele mai multe ori rezultatul nu este cel asteptat. Ca sa nu mai spun de codite, impletituri, agrafe etc, unde iarasi sunt complet pe langa subiect. Pai cum sa faci asa ceva?

Cu toate astea fetele par sa ma simpatizeze: vin la mine sa le iau in brate, sa le mangai, se bucura cand ma vad, vin la mine chiar si atunci cand sunt suparate si plang - sa le sterg ochii si nasul. Suna frumos nu-i asa? Ei bine asa si este pana iti dai seama ca au o capacitate nebanuita de a face zgomote la care nu te-ai astepta ca sunt in stare fiind atat de mici :) Plansul este acompaniat intotdeauna cu tipete de simti ca ti se infunda urechile...si par neobosite. De cele mai multe ori este o piesa de teatru bine pusa in scena pentru a impresiona - oare de-asta sa vina in special la mine in momentele astea? Probabil ca da :)

Perioada e minunata, nu am ajuns nici macar la scoala, asa ca totul e doar joaca. Eu mai am unele temeri pentru mai tarziu, dar mi-am propus sa le abordez la timpul potrivit - nu-mi iese din cap scena din filmul blended in care doi tipi discuta despre copiii lor adolescenti: tatal baiatului, mandru nevoie mare de odrasla lui ii spune celuilalt (care are fata) ca e "screwed". Iar eu am doua :) Sunt momente in care te gandesti ca o pusca cu sare nu strica la casa omului...